Scurt disclaimer: Azi vreau să-ți fac cunoștință cu una dintre cele trei mari surse de inspirație pentru mine pe calea minimalismului: Courtney Carver și a ei metodă 333. Courtney scrie pe bemorewithless.com și încurajează lumea să trăiască timp de 3 luni cu doar 33 de obiecte de îmbrăcăminte ca să experimenteze stilul de viață minimalist. Articolul de azi este o traducere de pe blogul ei.
***
Scuza “dar dacă o să am nevoie de asta mai târziu” este o combinație de frică și procrastinare. Păstrăm lucruri pentru că încă nu suntem cu totul pregătiți să renunțăm la ele, dar rareori folosim sau ne bucurăm de obiectele ținute “în caz că”.
Uită-te în spatele șifonierului, în sertarul cu de toate, sub chiuvetă sau în cutiile din garaj, din pod sau de pe balcon și o să-ți devină clar că “la un moment dat” înseamnă de fapt “niciodată”.
Atunci când spunem “O să păstrez asta în caz că o să am nevoie de ea la un moment dat” ceea ce spunem cu adevărat este…
“Nu sunt pregătită.”
“Mi-e teamă că o să am nevoie de acest obiect.”
“Îmi e frică să renunț la el.”
“Mi-e teamă că nu o să am suficient.”
Pentru aceia dintre noi care ne debarasăm de obiectele în plus în căutarea păcii și a simplității, problema noastră nu a fost niciodată că nu am avut ceva îndeajuns.
“Prea mult” este problema noastră. A deține mai multe lucruri, a face mai multe, a cheltui mai mult pentru a dovedi celorlalți că suntem valoroși este ceea ce ne trage în jos.
Ne împiedică să ne dăm seama cine suntem și cum vrem să trăim. Ne împiedică să facem o muncă pe care o iubim, să petrecem timp cu oamenii pe care îi iubim și să-i ajutăm pe cei care nu au suficient.
“În caz că” nu se aplică doar surplusului de obiecte din casele noastre.
Ce altceva se întâmplă în viața ta de care te agăți din frică?
De ce altceva ții cu dinții pentru că nu ești pregătită, sau pentru că ți-e frică să renunți sau pentru că ți-e teamă că nu vei avea suficient?
Atunci când am început să renunț la obiectele pe care le țineam “în caz că”, mici bucățele de frică s-au dus odată cu ele și mi-a fost apoi mai ușor să renunț și în alte zone ale vieții mele.
Să admitem că “în caz că” înseamnă de fapt “niciodată” ne permite să nu mai amânăm, ne invită să renunțăm la ce nu ne mai este de folos și să nu mai trăim în frica de a nu avea îndeajuns. Atunci când spunem adio lucrurilor pe care le păstram “în caz că” putem începe să trăim și să dăruim în moduri mai pline de sens.
***
Articolul original de Courtney Carver pe bemorewithless.com
P.S. Când am început să mă debarasez de obiectele în plus din garderoba și din casa mea una dintre cele mai mari dificultăți a fost exact această frică “dar dacă o să mai am nevoie de asta la un moment dat?”.
Mi-a luat mult timp să învăț să renunț la haine, cărți și tot felul de alte obiecte fără să mai las această teamă să mă păcălească în a le păstra. Sunt încă în acest proces, cred că mai am mult de lucrat pe partea asta deși am făcut progrese mari în ultimii ani.
Tu cum treci de frica “în caz că” atunci când vrei să renunți la anumite obiecte? Scrie-mi în comentarii sau pe email la [raluca][at][intuitia.co].
Te îmbrățișez,
