Anii ’80.
Ți-i amintești?
Sau ai auzit măcar povești despre perioada aia…Sigur ai aflat că erau cozi la mâncare.
Și că erau doar 10 minute de desene animate seara.
Dar să le luăm pe rând.
M-am născut la începutul anilor ’80, în București, în cartierul Drumul Taberei.
În vremea în care se stătea la coadă pentru orice, de la ouă la ulei sau portocale.
Aveam 2 ore de propagandă la televizor pe zi și 10 minute de desene animate rusești seara. Mi-a rămas imprimat în memorie lupul ăla care striga “Nu zaietz, pagadi!”.
În schimb aveam timp de citit și de jucat afară în fața blocului. Evident, cu cheia la gât.
Cum era să mergi la shopping în anii ’80
Cu mersul la cumpărături pentru haine sau încălțăminte era destul de nasol. Cel puțin pentru mine.
De cele mai multe ori mergeam nu doar cu mama, ci în varianta “mam-mare, mamița și tanti Mița” adică mama, mătușa și bunica.
Cutreieram în formula asta zonele strategice din centrul Bucureștiului: Lipscani, Unirea, Cocor, Victoria, Romarta Copiilor, Eva.
Ideea e că în anii ăia, nu aveai multe opțiuni. La nimic.
Pentru cei născuți după ’90 e destul de greu de imaginat așa ceva.
Dar generația mea știe despre ce vorbesc.
Nu-mi plăcea să merg la cumpărături
Îmi amintesc că indiferent ce voiai să cumperi, trebuia să ai grijă să te pui bine cu vânzătoarele.
Ele erau suverane peste resursele și așa limitate. Dacă o vânzătoare nu te plăcea, sau o enervai aveai o problemă.
Se simțea că raportul de forțe era complet inversat față de cel din prezent.
“Clientul Vănzătorul nostru, stăpânul nostru”
De cele mai multe ori pantofii noi îmi făceau bătături de îmi dădea sângele la primele purtări.
Despre cumpăratul de haine nu-mi amintesc mare lucru din perioada aia.
Multe femei, inclusiv bunicile mele, croiau și coseau singure haine pentru ele, și pentru familiile lor. Era mai ușor să găsești stofe decât haine de-a gata care să-ți și placă.
Pe la 14-15 ani mergeam cu mama la cumpărături și nu-mi plăcea deloc că mă punea să probez haine care nu mă atrăgeau.
Ba mai rău, insista să mi le cumpere.
Îmi amintesc și acum, după 20 de ani, de un pardesiu de culoarea mierii, dintr-o stofă de calitate, cu o croială evazată și cu umeri din aceia înalți care se purtau încă prin anii ’90.
Mama a insistat să mi-l cumpere, deși nu-mi plăcea.
De câte ori l-am purtat? Fix o dată.
L-am donat mulți ani mai târziu împreună cu multe alte haine cumpărate de mama, care au avut aceeași soartă.
Prea multe haine în anii ’90 – 2000
Am crescut, am început să lucrez și să fac primii bani prin anul doi de facultate.
“Gata, de acum am banii mei, îmi cumpăr ce haine vreau, când vreau, de câte ori vreau! Poate să zică mama ce-o vrea!”
Începuseră să apară tot mai multe magazine, cu de toate, deci acum erau mai multe opțiuni.
Am început să merg tot mai des singură la cumpărături și să nu mai pierd timp parlamentând cu ea despre haine pe care le voia ea pentru mine.
Ce ușurare!
În același timp însă, eram mai interesată de cărți, CD-uri, concerte, mers la teatru, ieșiri cu prietenii, decât de haine. Așa că mare parte din banii mei se duceau pe altceva decât pe îmbrăcăminte.
Cu toate astea, aveam în continuare un șifonier pliiiin, ticsit cu haine de toate felurile.
Haine multe, nehotărâre, timp pierdut, frustrare
Mi-era tare greu să mă decid cu ce să mă îmbrac dimineața, sau seara, sau oricând aveam de mers undeva.
De obicei alegeam ceva, mă probam, nu-mi plăcea, scotoceam iar prin șifonier, încercam altceva și tot așa, până când nu mai aveam timp și mă îmbrăcam cu prima variantă. Dar tot nemulțumită eram.
Am stat în filmul ăsta de haos și frustare în relația cu hainele ani de zile.
După ce m-am mutat de acasă și am avut mai mult spațiu pentru mine, m-am organizat mai bine și am început să descopăr și să apreciez avantajele unui șifonier ordonat.
Dar, chiar și cu aceste mici îmbunătățiri, tendința era să revin la haos.
Și mă frustra că pierdeam atât de mult timp să fiu gata de plecare. Aș fi vrut să fac altceva cu timpul ăla. Să citesc, să fac mișcare, să dorm mai mult dacă simțeam nevoia.
Abia când am realizat că treaba asta cu prea multe haine și dificultatea de a alege o ținută în fiecare zi îmi mâncau prea mult timp, am hotărât că e timpul să fac ceva în privința asta.
Așa că am început să caut soluții.
Drumul către minimalism și echilibru în relația cu hainele
Am început să citesc despre minimalism și metode de organizare a hainelor, despre garderoba capsulă, despre metoda KonMari și altele din zona asta.
Am descoperit o mulțime de idei, pe bloguri, în cărți sau pe Youtube.
O vreme am tot consumat minimalism și organizare pe pâine.
Apoi mi-am dat seama că deși citeam despre cum au procedat alte femei ca să-și reducă numărul de haine din garderobă, la mine tot haos era.
Eram în faza de procrastinare.
Citeam încă un articol, vedeam încă un video, cumpăram încă o carte…
“Mai studiez puțin, să fiu sigură că fac ce trebuie!” îmi spuneam.
Mă mințeam pe mine.
Mi-era teamă să mă apuc de o treabă care mi se părea imposibilă. Mi se părea că e prea mult de făcut și că nu o să reușesc.
Așa că amânam ascunzându-mă în spatele “studiului.”
Până la un moment dat când am hotârât că așa nu se mai poate.
“Nu o să mă simt niciodată pregătită așa că mai bine să fac ceva, oricât de mic și mai văd apoi.”
Am decis să aplic metoda KonMari. Măcar o parte din ea dacă nu am timp pentru tot.
Am început cu hainele. Prima debarasare de genul ăsta mi s-a părut incredibil de dificilă. Mi-a luat o zi întreagă și nu am reușit să trec prin toate hainele și accesoriile.
Am reușit să elimin o bună parte din ele dar tot am rămas cu destul de multe.
După ce am făcut asta am început să-mi dau seama că deja mă simțeam mai bine când deschideam șifonierul. Îmi lua mai puțin timp să mă îmbrac. Nu ieșisem cu totul din vechile obiceiuri dar vedeam schimbări pozitive clare.
La câteva luni am reluat operațiunea. De data asta mi-a fost puțin mai ușor să renunț la încă o parte din haine.
Am continuat așa, aplicând metoda la fiecare câteva luni, astfel încât în doi ani am ajuns să dau cam 70% din hainele pe care le aveam.
Ce îmi lipsea completam cu haine cumpărate mai ales de pe la garage sales sau magazine mici, evitând pe cât posibil mallurile.
De la haos în șifonier la “Garderoba de un minut”
Am început să împărtășesc despre experimentele mele cu garderoba minimalistă pe blog și tot mai multe femei mi-au spus că au reușit să scape de zeci de saci de haine după ce au citit articolele sau au văzut videourile mele.
Dacă mi-ar fi spus cineva când aveam 25 de ani că o să ajung să inspir alte femei să-și facă curat în șifonier, să păstreze ordinea și să aibă mai puține haine, de mai bună calitate, i-aș fi râs în nas.
Eu, care eram atât de haotică și nehotărâtă…
…care aveam un șifonier din care cădeau efectiv hainele când deschideai ușa, să ajung să le arăt altora cum să aibă o garderobă minimalistă?
Asta înseamnă că oricine poate să facă asta.
Chiar și tu.
Mie mi-a luat ani de zile până să realizez că aveam o problemă. Nu am început să caut soluții până nu am conștientizat că ceva nu era în regulă.
Așa că primul pas e să-ți dai seama dacă ai ceva de lucrat la garderoba ta.
Câteva indicii pentru asta:
Ai prea multe haine în șifonier
Dacă ai atât de multe haine încât șifonierul sau dressingul tău nu mai fac față iar îmbrăcatul dimineața e o treabă complicată, înseamnă că ai nevoie să faci ceva în privința asta.
Faci cumpărături în exces
Dacă primul lucru pe care îl faci când îți primești salariul este să te duci să-ți mai cumperi niște haine deși nu ai nevoie de ceva nou – e timpul să te oprești și să te întrebi ce se ascunde în spatele fugii la cumpărături.
Te îmbraci cu haine inconfortabile pentru că sunt “la modă”
Dacă nu te simți confortabil în hainele tale sau dacă te îmbraci într-un anume fel pentru că “e la modă” chiar dacă nu reflectă cine ești tu cu adevărat, atunci e cazul să-ți revizuiești relația cu hainele. Și mai ales relația cu propriul corp.
Cum te ajută o garderobă cu mai puține haine și un dressing ordonat
Nu spun că ordinea din șifonier o să te facă să te accepți și să te iubești așa cum ești. Pentru asta e cel mai bine să mergi la un psihoterapeut. (Din experiență îți spun, e de mare ajutor.)
Dar procesul prin care ajungi la ordine în șifonier o să te provoace
- să te uiți cu adevărat la tine din perspectiva hainelor pe care le porți;
- să-ți reconsideri credințele și convingerile pe care le ai despre îmbrăcăminte, modă, bani, confort, precum și atașamentele față de anumite obiecte pe care încă le cari după tine.
Atunci când te decizi să te eliberezi de o mare parte din balastul fizic din șifonierul și din casa ta, eliberezi o parte și din cel mental.
Și pregătești, netezești calea pentru a lucra și cu emoțiile și prejudecățile care te-au ținut blocată într-o imagine negativă despre tine și despre corpul tău.
În “Garderoba de un minut” îți împărtășesc ceea ce aș fi vrut să știu eu când am pornit pe drumul ăsta.
- Nu mai trebuie să cauți zile în șir pe Youtube metode de organizare și creare a garderobei minimaliste. Am făcut eu asta deja și am selectat trei metode pe care le poți aplica, testa, adapta pentru tine imediat.
- Îți povestesc cum să te pregătești mental ca să nu te simți copleșită.
- Și cum să te pregătești fizic și emoțional ca să ai mai multe șanse de succes.
Eu continui să aplic metodele din “Garderoba de un minut” și să-mi rafinez stilul pesonal, relația cu hainele și cu propriul corp. Ne schimbăm și evoluăm în continuu, e normal ca hainele noastre să reflecte asta.
La ce să (nu) te aștepți de la “Garderoba de un minut”
Ideea e că dacă treci o dată prin program, e doar începutul.
Nu te aștepta ca gata, după ce ai aplicat o dată una sau toate cele trei metode, viața ta să se schimbe radical. Deși e posibil să se întâmple asta, cel mai probabil o să observi o evoluție în timp.
Prima dată pui bazele pentru următoarea, atunci când, poate după câteva luni, simți nevoia să mai faci încă o dată curat în șifonierul și în mintea ta.
Și încet încet, pas cu pas, vei reuși să ajungi și tu să te eliberezi mai întâi de balastul fizic și apoi de cel emoțional pe care l-ai cărat după tine o viață întreagă.
Atunci vei putea trece la rezolvarea altor aspecte din viața ta care ar putea să funcționeze mai bine.
Ca într-un joc de domino, e important să începi, să dărâmi prima piesă.
Apoi celelalte vor cădea fără ca tu să mai faci la fel de mult efort, pentru că vei avea momentum.
Orice acțiune, cât de mică, e mai valoroasă decât să nu faci nimic.
Nu trebuie să știi de la început cum vei duce la capăt tot ce ți-ai propus. O să primești energie și inspirație pe măsură ce acționezi.
Și nu vei fi singură.
În “Garderoba de un minut” vei avea sprijin și ghidare ca să faci primii pași.
Apoi vei câștiga destulă experiență și încredere în tine ca să continui procesul.
Și în timp ai să ajungi să inspiri prin exemplul tău și alte femei din jurul tău să-și facă ordine în șifonier și în viață.
Te îmbrățișez,
Raluca